22 mai Parțial Recuperabili
Criteriul recuperabilității unui copil cu deficiențe se regăsește în retorica comunistă încă din anii ‘50.
Din ziarul Drum Nou, nr. 4467 din mai 1959, aflăm că Ministerul Învățământului şi Culturii se ocupă de „educarea şi instruirea copiilor debili mintali, dar recuperabili”, pe când Ministerul Prevederilor Sociale „se ocupă de debilii mintali depăşiţi ca vîrstă şcolară şi parţiali recuperabili”, iar Ministerul Sănătăţii „se ocupă de cei nerecuperabili (idioţi)”.
Gradul de recuperabilitate dicta forma și durata școlarizării unui copil cu deficiențe. Presa vremii păstrează scrisori ale părinților care pledează pentru accesul la licee teoretice sau școli speciale și după cele opt clase obligatorii pentru copiii lor.
Formele de educație destinate copiilor parțial recuperabili erau căminele-școală și căminele-atelier pentru „deficienți”, adică o școlarizare cu scopul de a fi încadrat într-o formă de muncă productivă, remunerată cu un procent din valoarea manoperii prestate, insuficient pentru independență.
Căderea comunismului a înlăturat criteriul „recuperabilității” pentru accesul la educație.
Sorry, the comment form is closed at this time.