Distrofici

22 mai Distrofici

În încercarea de a cuprinde numărul total al copiilor abandonați la momentul Revoluției, ne-am lovit deseori de modalități diferite de a colecta statisticile, care duc la discrepanțe de la un studiu la altul. Astfel, secțiile pentru distrofici adăposteau la rândul lor mii de copii care nu fuseseră încă oficial instituționalizați, dar care urmau să ajungă în leagăne în momentul în care starea de sănătate le-ar fi permis.

Distrofia este starea de nutriţie deficitară şi se caracterizează prin oprirea creşterii în greutate şi lungime, absenţa imunităţii, aspectul de piele „bătrână” pe abdomen şi membre. În perioada comunistă, distrofia reprezenta principala cauză de deces în rândul sugarilor – din 10 decese, 4 sufereau de distrofie de gradele II și III. Secțiile spitalicești pentru distrofici tratau malnutriția protein-calorică, încadrată ca „distrofie primară” și distrofia cauzată de prematuritate, greutate mică la naștere sau retard de creștere.

Medicii de circumscripție din perioada comunistă aveau sarcina de a face vizite la domiciliu pentru a evalua riscul de distrofie la sugari, mai ales în mediul rural unde se folosea laptele de vacă în hrana acestora. În realitate, România comunistă nu producea decât jumătate din cantitatea de lapte praf necesară. Tot în secțiile de distrofici au fost plasați inițial și copiii infectați cu HIV, până la construcția secțiilor speciale după Revoluție.