Abuz

Abuz

Încălcarea drepturilor copilului poate lua forma abuzului social, economic, fizic, psihologic, sexual, prin neglijență sau prin abandon, fiecare dintre acestea cu consecințe fundamentale asupra dezvoltării cognitive și emoționale.

Prima cercetare privind neglijarea şi abuzul asupra copilului în instituţii de protecţie socială a fost realizată în 1999 de Institutul de Ocrotire a Mamei și Copilului şi UNICEF. Studiul s-a realizat pe un eşantion de 3.164 de copii aflaţi în instituţii de protecţie. Mulţi dintre copiii intervievați nu-şi cunoșteau istoria, nu ştiau de cât timp sau din ce motiv se aflau în instituţie și cât va dura instituționalizarea. Această situație duce la un abuz împotriva dreptului de a-ți forma o identitate și de a-ți cunoaște originile. Sunt frecvente mărturiile tinerilor care au crescut într-o casă de copii fără să știe că unii dintre colegi le erau rude sau chiar frați / surori.

În 1999, lipsa de intimitate era în continuare o problemă persistentă în instituții – de pildă, doar un sfert dintre dușuri aveau uși. Jumătate dintre copiii au confirmat atunci practicarea bătăii drept pedeapsă, dar și muncile umilitoare ca formă de coerciție, privarea de mâncare, izolarea. 36,1% dintre copiii din instituţii aveau cunoştinţă despre obligarea unor copii la practici sexuale.

Într-un studiu Salvați Copiii din 2013, mai mult de jumătate dintre copii afirmau că sunt bătuţi acasă de părinţii lor. Corecţiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu erau percepute de majoritatea părinţilor – și, într-o anumită măsură, nici de copii – ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic.

No Comments

Sorry, the comment form is closed at this time.