„Uneori nu pot să-mi amintesc cum arată bucătăria mea”
Olena Illienko (58) este actriță și antrenoare de fitness din Kiev. În România, face traduceri pentru un psiholog care lucrează cu ucraineni și ține workshopuri de stretching și relaxare. Are o fiică de 23 de ani, care a ales să rămână în Ucraina.
Ea i-a povestit jurnalistului Ionuț Sociu despre proiectele artistice în care a fost implicată în București, despre rădăcinile ei românești, despre cum a ajutat-o psihoterapia în ultima vreme și despre importanța grupurilor de suport, dar și despre cât de dureros poate fi dorul de casă. Olena caută soluții, mijloace prin care să treacă peste momentele grele și să nu se lase doborâtă. Soluții pe care vrea să le împărtășească și cu alții. Și, dincolo de toate astea, ea încearcă să se bucure de lucrurile mici din viața de zi cu zi. Ceva din care avem cu toții de învățat.
„Eram în Kiev pe 23 februarie 2022. Am avut un spectacol de pantomimă în seara aia cu o trupă din care făceau parte mai multe actrițe de vârsta mea. Femei de 50-60 de ani, așa mai crazy de felul lor. După spectacol m-am dus acasă și m-am culcat. Casa mea e undeva la vreo 80 de km distanță de Kiev, acolo am și grădina în care mi-a plăcut mereu să mă retrag! Am dormit atât de adânc încât nici n-am auzit primele explozii care au avut loc spre dimineață. În schimb am avut un vis: eram într-o cameră, iar ușa din camera aia dădea spre afară. Am deschis ușa și nu se vedea nimic. Era complet întuneric. Și nu am pășit înspre întuneric, nu m-am dus acolo.”