Chiar dacă am crescut in familie, alături de părinții, frații mei și toată familia lărgită, chiar dacă mereu am fost înconjurată de oameni minunați de la care am învățat foarte multe, acestea fiind reprezentate de mătușile mele (surorile mamei mele) am trăit abandonul în perioada comunismului, dar și după.
Sigur, astăzi la distanță de 40 de ani de momentul în care m-am născut, pot să privesc prin ochii adultului toată acea perioadă. Anual, perioada vacanței de vară o petreceam la bunici într-un loc absolut superb, în mijlocul naturii, în brațele bunicilor și la poalele lui Dumnezeu. Acolo am învățat ce înseamnă dragostea pentru EL. Bunica mea era foarte credincioasă. De asemenea, bunicul meu a fost un mare exemplu de robustețe, dragoste caldă si tăcută și de o mare înțelepciune.
Îmi este mult mai ușor acum să traduc toată acea experiență. Eram de fapt într-un loc plin de dragoste si grijă.
Însă dorul pe care îl simțeam pentru părinții mei, dorul pentru locul meu de naștere, pentru frații mei, care nu întotdeauna erau și ei cu mine în vacanță, era unul extrem de adânc pentru un copil de câțiva anișori.
Părinții mei lucrau în fabrică pe vremea aceea, mama îl născuse pe fratele meu, vremurile erau dificile atât din punct de vedere financiar cât și cultural și politic.
Eram un nucleu unit în care fiecare își aducea contribuția zilnică prin câștiguri financiare, prin exercițiul școlar, prin gospodărire. Abandonul pe care îl simțeam eu era cumplit. Nu înțelegeam niciodată de ce ai mei preferau să mă trimită la bunici și de ce nu mă implicau mai mult în demersurile familiei noastre. Abia așteptam să vina după mine, îmi amintesc și acum câteva episoade în care, atunci când o vedeam pe mama, mi se tăia respirația. Era foarte frumoasă si blândă.
Amintirea mea care vorbește despre abandon, este un microfon confecționat din știuleți de porumb. Reușeam să creez cercuri cu copii, în care le cântam. Iar astfel mă simțeam și văzută și apreciată și reușeam să-i destind și pe ei și să ne simțim bine împreună. În plus, era o activitate de conectare cu bunicii mei, desfăcutul porumbului și dusul la moară.
