„Mi-e dor de casă, mi-e dor de Vinița, orașul meu, locul în care mi-am crescut copiii și de unde am atâtea amintiri frumoase. Și iată că acum sunt departe de casă, într-o altă țară.
Cu puțin timp înainte să vină rușii peste noi, în Ucraina, mi-am sărbătorit ziua de naștere. Am fost cu mai mulți prieteni la un restaurant georgian de la noi din zonă. Îmi place la nebunie mâncarea din Georgia. Și vinul lor! (râde) A fost o seară minunată, nu aveam nicio grijă. Adică mă uitam și eu la știri, dar nu-mi imaginam că va începe războiul. Cum să te gândești la război când îți serbezi ziua? Și apoi tot în acele zile au venit alți prieteni la mineîn vizită. Stăteam afară în curte și pălăvrăgeam când ne-am trezit cu o pisică lângă noi. Venise în vizită. I-am făcut și o poză pisicii, e ultima poză pe care o am în telefon de dinainte de război”
Ultima zi de pace, întâia noapte de război este o instalație digitală participativă marca Muzeul Abandonului, un zid digital de imagini cu ultimele zile de pace din memoria telefoanelor mobile.
Poveste culeasă de Ionuț Sociu pentru campania Bagajele Abandonului. Proiect finanțat de CARE prin SERA Romania, Care Franța și FONPC.
