Am plecat din Odessa pentru băiețelul meu și a fost cea mai grea decizie pe care am luat-o. Nu mi-am imaginat niciodată că va trebui să-mi lepăd casa pentru care am muncit atât de mult, să las totul acolo și să vin într-o țară străină. Nu cuprindeam că aș putea să fac așa ceva.
Am ajuns în România în martie împreună cu fiul meu, care are trei ani și cu sora mea și nepoțelul. La început am locuit cu toții împreună, acum stăm separat cu chirie dar ne sprijinim în continuare cu orice e nevoie.
Mi-a fost cel mai greu să mă acomodez într-o țară străină, să încerc să învăț altă limbă. Am văzut că mulți români vorbesc engleză, așa că de când sunt aici am început și eu să învăț și română și engleză. Războiul m-a învățat că trebuie să trăiesc un pic mai altfel. Acasă eram foarte legată de casă și muncă și cam atât. Aici îmi dau seama că trebuie să încep să schimb ceva, să mă deschid mai mult.
Este foarte greu, dar e important pentru copii. Când am sosit, băiețelul meu era foarte retras și atașat de mine, voia să stea doar cu mine, nu socializa cu alți copii. Treptat, participând la întâlniri cu alți copii și mulțumită voluntarilor, s-a deschis și acum simt că se acomodează. Copiii noștri se simt foarte bine aici și asta e cel mai important pentru noi.
Povestea Olyei din Odessa a fost culeasă de Ana Maria Ciobanu pentru campania Bagajele Abandonului. Proiect finanțat de CARE prin SERA Romania, Care Franța și FONPC.
