Singura mea fotografie, din februarie (din păcate, 2 februarie), e legată de venirea cățelului Pricop în familia noastră. L-am smuls din familia lui de 12 frați și l-am adus într-un spațiu străin, populat exclusiv de oameni.
Speriat și tăcut, și-găsit locul într-un balansoar vechi, de aceeași culoare cu el. S-a făcut covrig acolo și a crezut că așa nu-l vede nimeni.
În ultima zi de pace, ne jucam deja împreună. Cine să se gândească la război?
Ultima zi de pace, întâia noapte de război este o instalație digitală participativă marca Muzeul Abandonului, un zid digital de imagini cu ultimele zile de pace din memoria telefoanelor mobile. Proiect finanțat de CARE prin SERA Romania, Care Franța și FONPC.
