Olyna a ajuns în România în martie, împreună cu fiul de șapte ani, fiica de doi, mama și tatăl ei. A contat mult că are părinții lângă ea. Nu trebuie să-și facă griji pentru ei în fiecare zi și o ajută cu copiii cât ea muncește online pentru o companie din Ucraina. „Îmi sunt de mare ajutor și sunt liniștită că-i am cu mine”, spune zâmbitoare Olyna.
Soțul ei a rămas în Ucraina. Au decis împreună că e mai bine să plece cu copiii încă de la începutul războiului pentru că fiul urma să înceapă clasa I și avea nevoie de educație și de socializare, dincolo de orele online.
La început, Olyna și-a spus că vor sta două săptămâni în România. Apoi „poate o lună”. „Poate până trece vara”, „Poate până în septembrie și apoi va începe școala fiul înapoi acasă”, au tot curs planurile readaptate.
„Nu poți să ai un plan concret. Nu am vrut niciodată să plecăm și aș vrea să ne întoarcem acasă, să ne reconstruim țara și să fie pace pentru toată lumea. Dar nu știm când va fi posibil.”
Acum, când acasă nu e căldură și nu e nici electricitate, noul plan construit cu speranță pentru pace, e să mai stea în România până la primăvară.
Olyna e recunoscătoare pentru prietenii ucraineni pe care și i-a făcut în România, o țară despre care nu știa absolut nimic și care a uimit-o prin solidaritate și susținere. Vorbește deseori cu noii prieteni despre cât de neașteptat a fost suportul primelor săptămâni de război când românii și-au deschis casele și sufletele. „Mulțumim enorm, sunteți impresionanți”, este mesajul Olynei pentru toți românii.
Ca orice mamă, Olyna e bucuroasă pentru spațiile de întâlnire și joacă pentru copiii ucraineni. „ Au mare nevoie de socializare în limba lor. Copiii sunt mici, încă nu înțeleg pe deplin ce se întâmplă. Au nevoie de emoții pozitive, așteaptă lucruri bune”.
Crăciunul petrecut în România va fi cu siguranță diferit de cel de acasă, dar Olyna își adună un zâmbet mare pentru copiii ei. „Suntem datori să le asigurăm o atmosferă de celebrare. Așteaptă cadouri, așteaptă sărbătoarea. O să avem o cină mică în familie și o să stăm la povești online cu prietenii din Ucraina”.
Poveste culeasă de Ana Maria Ciobanu pentru campania Bagajele Abandonului. Proiect finanțat de CARE prin SERA Romania, Care Franța și FONPC.
