Știam că va începe războiul. Chiar înainte, eu și Ester, fetița mea, am avut COVID. La mine a fost bine, Ester, însă, a făcut traheita cu tuse obstructivă. Așa s-a nimerit să petrecem două săptămâni acasă. Pe 23 februarie 2022 am fost la medic. Indiferent ce știam, trebuia să-mi păstrez calmul ca să-mi feresc copilul, să-i mențin sănătatea psihologică, cea mai pusă la încercare în situații critice. Tocmai de aceea, după doctor ne-am oprit să cumpărăm acuarele, planșe, plastilină… Să recuperăm ce nu a putut face în timpul bolii. Așa că poza din ultima zi de pace este una cu joacă.
Am făcut curat în camera ei, am strâns jucăriile și ne-am pregătit de școală pentru a doua zi. 24 februarie 2022.
Apoi am verificat toate documentele și medicamentele, valizele și am împachetat tot ce era necesar. Am făcut bagajul în grabă, nu știam exact ce se va întâmpla și cât de repede.
Am făcut baie, ne-am jucat, i-am comandat sushi și dulciurile preferate. Am luat melatonină pentru a adormi mai repede, pentru a întâlni mai devreme o nouă viață necunoscută.
Aceea a fost ultima zi a vieții noastre liniștite și frumoase din trecutul nostru.
Trecutul nu poate fi adus înapoi. Mi-e dor uneori, deși trebuie să-mi încep viața de la început, să o resetez cumva. Cei care ne bombardează nu au dreptul să ne ia viața, copilăria copiilor noștri, așa că TREBUIE să trăim, să supraviețuim, să ne educăm copiii, să profităm la maximum de o tragedie pentru a avea suficientă putere pentru a reconstrui Ucraina.
Sperăm să reușim. Sperăm să vină pacea. Sperăm să câștige viața.
P.S. Aș vrea cu fiecare ocazie să mulțumesc României pentru că ne-a primit în cel mai bun mod posibil ❤️
𝐔𝐥𝐭𝐢𝐦𝐚 𝐳𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐜𝐞, 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐢𝐚 𝐧𝐨𝐚𝐩𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐫𝐚̆𝐳𝐛𝐨𝐢 este o instalație digitală participativă marca Muzeul Abandonului, un zid digital de imagini cu ultimele zile de pace din memoria telefoanelor mobile.
Campania este parte din BAGAJELE ABANDONULUI. Proiect finanțat de CARE prin SERA Romania, Care Franța și FONPC.
